Moda si Frumusete - Frumusete femei

Dupa cum spuneam in episodul trecut, epuizata dupa programul de fitness, am profitat putin de cateva ore fara povara pe mine si m-am intins pe pat.

Cum mergeam asa pe strada, deodata nu-mi mai simt pamantul sub picioare. Ce Doamne iarta-ma, asa de cascata sunt de dau in gropi? Insa tot cad, cad, pe langa mine se perinda tot felul de rafturi, sticle si borcane care mai de care, cu dulceturi si compoturi. Oare cat mai plutesc asa? Ma intind, poate ajung sa-mi iau si eu macar un borcan de dulceata de pe raft, cine stie cat oi pluti asa in nestire, poate mi se face foame. Ah, am reusit sa iau un borcan de gem de capsuni. Super! Deschid borcanul insa, surprinza, in loc de capsuni, gasesc niste sfarcuri cu picatele, asemenea capsunilor... Doamne, ce farsa mai e si asta?

Ma privesc... Surprinzator, am sanii mari, eu care intotdeauna am visat la asa ceva... mi se pare ireal, ii ating, da, sunt reali, ce noroc pe mine cum de mi-au crescut asa, peste noapte....

O bufnitura scurta ma trezeste din gandurile mele.

Gata, sa incerc sa ies de aici. Orbecaind mai mult pe intuneric decat pe lumina, dau de o usa micuta. Asta s-ar putea sa fie scaparea mea de aici. Din fericire usa e deschisa, insa bag seama cu stupoare ca intre timp sanii mi-au ajuns atat de gigantici incat nu incap pe usa respectiva. Doamne, imi intra capul si mai ca mi-ar intra si corpul, insa sanii sunt cei care ma impiedica sa ies. Pana la urma, fac un efort si dupa niste incercari care ar putea face invidios si un contorsionist, reusesc sa ies, insa ca sa vezi belea mai mare, nimeresc in biroul sefului meu.

De cand are el aici usa asta secreta, n-am auzit niciodata de asa ceva. Insa n-am timp prea mult sa stau pe ganduri, pentru ca seful se pare ca a transformat biroul in club de noapte. Se uita la mine ca si cum s-ar fi asteptat sa fiu acolo, nu pare surprins deloc. Imi ofera ceva de baut, insa privirea lui ma nelinisteste, ochii lui aluneca usor spre decolteul meu, mai umflat ca niciodata din cauza efortului de a iesi pe usita respectiva. Se aud batai in usa si intra doamna din tramvai cu sacosa plina. Sanii ei sunt mici copii fata de ai mei acum. Doamna scoate din sacosa niste salam taiat cu rosii si ceapa si pune toate astea pe masa sefului, urandu-i pofta buna si se retrage discret, nu inainte de a-mi arunca o privire discreta... Profit de moment si ies si eu imediat dupa ea, nu de alta, insa chiar nu mi-e foame la ora asta... iar sefului se pare ca i-ar fi foame, si la propriu si la figurat.

Nimeresc in sala de sport, unde il vad pe Marius facand flotari. In sfarsit imi vine inima la loc, am nimerit si eu undeva unde-mi place. Ce corp, ce muschisori, transpirat, insa o transpiratie placuta, de care m-as atinge cu placere. Ma apropii de el, insa cand se uita spre mine, desi corpul e al lui (il cunosc bine), fatza e a mosului transpirat din autobuz, ma saluta si descopar cu stupoare ca nu are dinti in gura.

Un fior imi strabate intreg trupul si ma trezesc leoarca de transpiratie. Of, a fost doar un vis, un cosmar mai bine zis. Nu reusesc sa-mi revin, parca inca simt mirosul de salam si de ceapa, imi duc mainile la piept, nu simt nimic. Imi mai vine inima la loc...

Bun, dupa o ora ies pe usa. E deja aproape ora 9 si am intalnire cu contabilii mei la “Laptaria lui Enache”, cum sa uit de asa eveniment. Bineinteles ca mi-am pus iar sanii, desi incep sa nu-i mai suport. Insa daca tot am dat o avere pe ei... Colegii mei sunt deja acolo, ma asteapta, toti pusi la patru ace. Cu decolteul meu deja atrag privirile nu numai ale lor, ci si ale altor barbati de la mesele alaturate, unii fac chiar glume nesarate pe seama mea (“nu stiam ca astia de la laptarie au angajat animatoare”) si altele de genul. Deja incep sa ma simt prost. Unul dintre colegi incepe sa se dea la mine, desi nu-s suta la suta sigura ca stie ca e vorba despre mine, de vreme ce am impresia ca vorbeste cu sanii mei, nu cu mine. Plictisita, propun sa plecam, colegul propune la randul lui sa ma conduca el acasa. De ce nu, mai scutesc banii pentru un taxi. Ceilalti il privesc invidios, de parca ar fi tras lozul castigator.

In masina, colegul prinde curaj si incearca sa ma sarute, in acelasi timp ducandu-si mana la ceea ce l-a starnit cel mai mult in ultimele ore, la sanii mei, bineinteles. Pana sa-mi dau eu seama ce se intampla, el deja facea manevre care incepeau sa devina periculoase pentru stabilitatea fragila a dotarilor din sutienul meu si-mi era ca avea sa ramana in mana cu pretioasele podoabe cu care ma dotasem. Asa ca pun stop interventiei, pentru ca pe langa faptul ca nu simteam nimic (logic!), riscam sa ma dau de gol si asta imi mai lipsea, sa vuiasca maine toata firma cum ca umblu cu falsuri...

In sfarsit reusesc sa-mi potolesc “soferul” si sa-l conving sa ma duca acasa, promitandu-i (adica mintindu-l) ca mai sunt si alte seri in care putem iesi (cica). Ajung acasa, scot sanii, ii pun frumusel in cutie, ii pun nu in vitrina, ci in dulap, nu oriunde ci pe ultimul raft de sus al dulapului, in spate de tot, unde abia ajung. Nu de alta, dar nu cred ca o sa-mi mai trebuiasca prea curand.

Daca stau bine si ma gandesc, peste vreo 2 luni e ziua prietenei mele, Corina, care se tot plangea si ea, ca si mine, ca natura nu prea a inzestrat-o cu “cele femeiesti”. Cred ca stiu ce o sa-i fac cadou! :)