Moda si Frumusete - Moda femei

Mi-a picat asa cu tronc, de ceva vreme, nu multa ce-i drept, sfoara. Drept pentru care, in ultima tura de cumparaturi, mi-am achizitionat cu maxima satisfactie, din raionul de birotica-papetarie, doua pungi, a 6 gheme fiecare, sfoara de canepa. Ieftin ,dom’le, ieftin. Putin peste 10 lei punga… cu gheme cu tot. Asa ca, avand acum la dispozitie “obiectul muncii” m-am pus hotarata pe treaba sa manufacturez o poseta.

Eh, ce bine mi-ar fi prins acum ghergheful din copilarie, pe care impleteam cu sarg, si fete si baieti, la orele de lucru manual din primele clase… numai ca acel gherghef e azi doar o amintire. Nici nu mai stiu cum si cu ce ocazie m-am descotorosit de el…

Pun mana pe rigla si creion, dau semne din centimetru in centimetru, pe laturile lungi ale dreptunghiului, iau foarfeca si crestez conform semnelor cam 5 mm.

La final cartonul meu, devenit ad-hoc gherghef, arata cam asa:

 Bun, am facut rost de cele necesare, acum ce fac? Cum tes viitoarea minunata posetuta?

Iau un ghem de sfoara, fixez capatul (si-l las mai lung) in prima crestatura, apoi incep sa rotesc de jur imprejurul cartonului, de la crestaturile de sus la cele de jos pe fata, inapoi la cele de sus pe spate, si tot asa pana acopar toata suprafata, Am facut rost de urzeala, deci.

 Tai din sfoara bucati cu vreo 10 cm mai lungi decat latura mare a “gherghefului” si ma apuc batraneste sa le strecor dupa metoda clasica a tesutului: la una pe deasupra, la una pe dedesubt.

 Cand se aduna doua capete, le innod. Apas cu sarg pe fire sa se taseze frumos, sa nu ramana goluri.Ei, tes eu ce tes si apoi bag de seama ca se cam aduna multe “latze” din capetele innodate si decid: nu e bine asa! Las totusi in pace partea deja lucrata, de mila timpului si a materialului cheltuit, in plus apreciind ca nu e chiar un capat de tara ca vor fi niscai franjuri pe-acolo.

Ma apuc si tai sfoara bucati mai mari, cat sa-mi ajunga pentru mai multe ture printre firele de urzeala,  si da-i si impleteste… da’ merge greu, tare greu. Vorba Cleopatrei Stratan, dar fara legatura cu vreun Ghita.

Ma uit eu lung la ce am realizat pana acum, ma uit… si-mi vine o idee: ce-ar fi daca, in loc de un fir, ar fi doua deodata in tesatura? Pai nu ar fi asa o tragedie, zic, si hai sa facem si o proba. Dar incep pe partea cealalta, ramanand sa vad mai apoi, daca iese bine si daca sa continui si partea inceputa la fel, plus cum fac trecerea sa nu se vada urat.

Bun, fac o bucla din sfoara, lungimea cam cat ades-pomenita anterior baza mare, si incep s-o strecor dupa acelasi principiu, la una pe fata, la una mai pe din dos. Desfac capatul de sfoara de la ultimul fir de urzeala din crestatura si, cand ajung cu bucla acolo, il trec prin aceasta. Ia uite ca merge, nu trebuie sa mai tai bucati, pot sa lucrez cu sfoara desfasurata direct din ghem. Bravos, care va sa zica, plus ca merge si mai repede, intromisionand doua fire deodata, in loc de unul singura ca inainte. Plus economia de timp, generate de faptul ca nu mai am de innodat capetele de sfoara.

Si uite asa, destul de usor, terminand partea respectiva, decid ca acela sa fie spatele si incep sa cuget adanc la trecerea de la un fel de tesut la altul pe ceea ce va fi fata. Ma hotarasc sa pun niste franjuri, ca sa se faca frumos  trecerea, drept pentru care tai niscai bucati de sfoara si le leg de firele de urzeala, din doua in doua.

Continui apoi cu zel, pe “sistemul bucla” ce mai ramasese de tesut la fata.

Am lasat cam 5 cm din sfoara netesuti, la partea de sus, asa ca acum ma apuc cu maxima atentie si rabdare sa tai firele de urzeala la partea de sus, apoi innod cate doua firele de urzeala si scot creatia de pe “gherghef”.

Hopa! Cat de bine am presat eu firele si pe o parte si pe alta, tot au ramas goluri intre ele, unde se vad firele de urzeala si lipseste tesatura pe o distanta de vreo 2 mm. Arata cam asa:

Ce e de facut? Ma uit eu critic, ma socotesc in ce fel as putea sa introduce vreo cateva fire acolo, cum sa le inghesui intre cele doua parti deja lucrate si decid: mai bine pun niste franjuri.

Zis si facut, tai bucati de sfoara, pun voiniceste mana pe o croseta, indoi in bucla prima bucata de sfoara, trag bucla pe sub primul fir de urzeala de acoperit, apoi capetele le trec prin ea si trag sa se fixeze.

Dupa ce am rezolvat similar si restul firelor de urzeala, arata chiar acceptabil. Ma declar satisfacuta de rezultat si constat ca ar prinde bine si niste dreptunghiuri laterale. Deja mi-am “intrat in mana”, asa ca astea merg repede: pun urzeala pe 8 crestaturi, de data asta insa sfoara o pun in doua fire, tes in sistemul bucla la fel ca la bucata mare, atat pe fata cat si pe dosul gherghefului ad-hoc,  doar ca las spatiu si sus si jos, astfel incat la final sa pot sa tai in ambele parti, rezultand ambele bucati laterale.

Le termin, le tai, innod firele de urzeala si le cos de bucata mare, evident tot cu sfoara, folosind un ac mare.

Ma uit la franjurii de la partea unde am trecut de la un fel de tesut la altul si ajung la concluzia ca ar putea fi imbunatatit aspectul, mai ales ca-mi amintesc ca pe undeva, printr-una din cutiile unde adun diverse maruntisuri, pentru “cand o fi nevoie”, am niste margele din lemn, care ar merge la fix. Asa ca purced la scotocit prin cutii si gasesc, apte de folosit in cazul de fata: o punguta cu margelele respective, de doua culori: lemn natur si maro-roscat; trei inele de perdea, format mare, cam 4 cm diametru, numai bune spre a fi imbracate cu sfoara si puse la imbinarea bridei de umar cu geanta; trei nasturi mari, care imita lemnul; doua suvite de sfoara pe care sunt fixate margelute mai mici, tot din lemn. Pe acestea le-am desprins candva de pe o vesta de in, care se stricase (spalata cu ele cu tot, a iesit culoarea de la aplicatii in material) si le-am pastrat pentru o viitoare intrebuintare. Ei bine, a venit ziua sa reintre in uz.

Bun, iau margelele si le introduc pe franjuri, apoi leg franjurii cate doi, formand un model gen plasa:

Arata acceptabil, pot sa pun si cateva margele pe gentuta direct, sa nu ramana singurele. Iau un ac mare, o bucata mai lunga de sfoara, fixez firul la un capat apoi trec acul pe fata gentii, pun o margica, trec acul la loc prin tesatura in spate, si tot asa.

Rezultatul e acesta:

Iau cele 3 inele de perdea si le imbrac in sfoara: fac o bucla de sfoara , o trec prin inel, o maresc suficient sa intre ghemul prin ea, trec ghemul, strang si tot asa, pana cand tot inelul e imbracat. La fel si cu celelalte doua.

Bun, acum am geanta, am inelele, mai trebuie brida de umar, care ar trebui (conform masuratorii pe o alta geanta) sa fie de cam 85 cm. Decid s-o fac din doua parti, una mai lunga si una mai scurta.

Iau un inel, tai 10 sfori cu o lungime de 1,70 m (85 cm de doua ori), le indoi, trec bucla de la indoitura prin inelul imbracat in sfoara, apoi capetele prin bucla si trag pana se strange. Procedeul e acelasi cu cel de la franjuri.

Incep sa le impletesc, intai cate 5, asa ca pornesc doua suvite impletite de la inel, dupa o vreme incep sa lucrez cu toate 10.

Impletirea o fac astfel: pentru suvita din stanga, incep cu firul cel mai din stanga de pe inel pe care il trec, ba pe deasupra, ba pe sub celelate (unu pe fata, unu pe dos) pana ajung la capatul grupului de fire. Se repeat procedeul , avand grija ca firele sa fie intercalate, adica daca cel anterior a trecut pe sib un fir, cel cu care se lucreaza acum trebuie sa treaca pe deasupra, s.a.m.d. Impletesc astfel cam 6 cm, apoi ma opresc.

Cu grupul de 5 fire din dreapta procedez la fel, numai ca incep cu firul din extremitatea dreapta a inelului.

Cand am impletit si a doua suvita, tot de vreo 6 cm, incep sa lucrez numai dinspre stanga spre dreapta, cu toate cele 10 fire, adica iau firul cel mai din stanga si il trec, ba peste, ba pe sub, la toate celelate 9 fire ramase.

Si impletesc, si impletesc, pana raman cam 10 cm din fire, leg firele cate doua, provizoriu, sa nu se desfaca bunatate de impletitura, apoi las brida in pace, pentru moment, si ma apuc de cea de a doua, dupa acelasi procedeu, numai ca de data asta firele de sfoara taiate nu vor mai fi de 1,70 m ci mai mic, cam de 1 m. Las si aici tot cam 10 cm la capat si leg provizoriu firele.

Procedez acum la fixatul inelelor de geanta: leg capetele de sus ale sforilor din urzeala partilor laterale de partea ramasa libera a inelelor de la cele doua parti de brida, trecand una din sfori prin inel si apoi legand-o de a doua (va amintiti ca la urzeala lateralelor am folosit doua fire de urzeala) astfel incat nodul sa fie in partea exterioara a inelului (altfel interiorul inelului se va umple de franjuri care vor sta unii in altii, mai ceva ca, hm, calatorii in metroul de Gara de Nord, la ore de varf).

Iata cum arata in timpul legarii inelului cu brida de partea laterala a posetei:

Iau in final ultimul inel imbracat si unesc cu ajutorul lui cele doua parti de brida, tot dupa acelasi sistem al legatului cate doua, cu nodul in exterior. Asta dupa ce masor partile de brida si mai despletesc ce e nevoie ca sa iasa in final lungimea dorita. Dupa ce leg, ma uit ca mai am niscai margele si ma apuc sa le var pe franjurii rezultati dupa legarea de inel a celor doua bride; dupa fiecare bila intromisionata, fac un nod dedesubt ca sa nu iasa si apoi tai la 2-3 cm. Ce ramane din punguta de margele pun la inelele de legatura cu geanta.

Bun, exteriorul e gata. A iesit binisor, drept pentru care ar merita si o dublura la interior. Din nou imi sunt de folos apucaturile de a strange una, alta, si imi amintesc ca exista pe undeva o bucata de panza de sac. O gasesc, o studiez, da, merge. E la fix culoarea gentii, natural, ca doar tot din canepa se face si aia. Bun, o iau, masor geanta si croiesc interiorul, un simplu dreptunghi a carui latime e egala cu fata plus o laterala plus 4 cm rezerva de coasere, iar lungimea cat de doua ori inaltimea gentii la care adaug o rezerva de 4 cm, si inca 4 cm pentru fermoar. Gasesc si o papiota de ata la culoare si ma apuc batraneste de cusut.

Mai intai fac tivul laturilor mici ale dreptunghiului; aceste pati se vor prinde apoi, pe interiorul fetei, de aceasta; apoi fac o cuta de 2 cm, pe fiecare parte, de care voi atasa apoi partile fermoarului, la distanta de 4 cm marginea tivului; cos apoi fermoarul de cele doua parti.

Va arata, privit din lateral, cam asa:

In fine, ma apuc sa fixez interiorul de exterior. Cu aceasta ocazie prind si una din suvitele margelite la partea de sus. Le-as fi prins pe amandoua, una pe fata, una pe dos, dar ma gandesc ca cele de pe dos prezinta riscul sa se agate de imbracaminte.

La final, m-am dotat cu gentuta din imagine. Poate nu vi se pare cine stie ce dar e de efect si, in primul rand, e facuta de manutele mele, asa ca sunt mandra de ea. Accept si critici, dar constructive sa fie.

Inchei aici, ca deja m-am intins cam mult, urandu-va spor la tesut si impletit tuturor celor care aleg sa incerce a imita “manevrele” descrise mai sus.

Pana data viitoare, doresc tuturor mult succes intr-ale lucrului manual :D