Moda si Frumusete - Moda femei

Ca urmare a manufacturarii gentutei din sfoara, prezentata la partea a III-a, a aparut necesitatea asortarii cu niscai hainute din dotare. Stiind din start ca nu prea gasesc cine stie ce prin garderoba, pe maro sau bej predominant, am purces totusi la cautari, poate, poate.

Dupa regula “cine cauta, gaseste” (regula care, din pacate, nu functioneaza mereu ci numai cand voieste dumneaei) am gasit si eu o pereche de pantaloni maro. Culoarea, ok, materialul ok, modelul… jale! Masura 38 (eu port 42), talie joasa rau, nu merg de tinuta office nici picati cu ceara. In aceste conditii, ce e de facut?

Dupa principiul ca “nevoia te invatata” am pornit la studiul perechii de pantaloni, gandind ce se poate modifica spre a-i face “portabili” la serviciu. I-am sucit, i-am invartit, si ideea mi-a venit: le aplic o operatie de schimbare de sex, adica ii fac fusta! :D

Bine, bine, eu incerc, dar daca nu iese? Ma imbarbatez insa cu gandul ca, daca o fi sa nu fie, macar eliberez un umeras in dulap. Ca si-asa nu i-am purtat pe respectivii pantaloni niciodata. Masor bentita, ar fi la fix ca dimensiune, dar sa fie talie inalta.

Zis si facut, ma apuc hotarata de treaba. Gata sa intre in operatie, asa aratau pantalonii:

Mai intai trebuie taiati cracii. :D dar, ca sa iasa bine, trebuie sa ramana partea de sus apta a fi “fustizata”. Intorc pe dos, pun ace la cusaturile de mijloc (fata si spate) in punctele pana la care cusatura merge drept, de asemenea ace la cusaturile laterale sub punctele unde se termina buzunarele, intorc iar pe fata si studiez cu interes rezultatul.

In spate si pe laterale e in regula, sunt cam de aceeasi lungime portiunile care vor ramane, pe mijlocul fetei insa, punctul e mai sus. Asta e, ma gandesc, o sa fie mai aparte asa, o sa fie ceva mai scurta in fata si gata. Pun mana curajoasa pe foarfeca si purced la taiat.

Dupa taiere, aratau asa:

Bun, merge bine pana acum, sa continuam, imi zic. Asa ca hai sa operez si restul, ca musai trebuie ceva aplicat in jos. Iau cracii pantalonului, incerc sa descos cusaturile dar merge greu asa ca ma apuc sa tai, pur si simplu, cat mai aproape de cusaturi. Tai apoi fasiile rezultate astfel incat sa fie dreptunghiuri si studiez cu interes materialul disponibil.

Ei bine, vazand pantalonii in starea initiala as fi zis ca ma aleg cu o gramada de material; da’ de unde! 2 fasii late cam de 24 cm, 2 cam de 22 cm, toate lungi cam de 75 cm, asta e tot ce mi-a ramas de aplicat. Cam putin, as zice. Dar hai sa incerc totusi, cine stie…

Constat cu satisfactie ca lungimea unei parti e cam o data si jumatate cat marginea taieturii din fata, asa ca e apta a fi facuta volan. Da, dar cand masor cam ce lungime ar iesi la fusta, daca as aplica fasiile de 24 de cm, concluzionez ca s-ar putea sa iasa cam scurta. Ce se poate face? Pai s-o lungesc, evident.

Drept pentru care ma apuc sa tai in doua, pe lungime, fasiile de 22 cm.

Imbin intre ele, pe laterale, cele doua fasii de 24 de cm, care vor constitui primul volan, la fel si pe cele 4 de 11 cm, care vor constitui al doilea volan si le calc temeinic, sa nu se mai vada dunga initiala a pantalonului.

Pregatite de aplicare, aratau asa:

Bun, ma apuc sa insailez volanul mare, cu doua fire paralele, cat mai propiate una de alta, la partea unde il voi “cupla” cu fusta, incretesc cat mai uniform tragand de cele doua fire din ambele parti si fixez pe partea de sus a fustei, apoi cos.

La fel purced a aplica si al doilea volan, cel mic, prinzandu-l de partea de jos a celui mare.

Acum ar trebui tivita. Ma uit la fustita, ar merita sa fie “inveselita” cu putin bej, ceva, asa ca apelez la fidelul meu ajutor intr-ale croitoritului, masina de cusut, care are “in dotare” si ceva tighele decorative. Bun, aleg unul din modelele de tighel, pregatesc tivul prin insailare si purced la treaba. Aplic tighelul ornamental, mai intai cu ata maro, apoi, incantata de rezultat, mai fac unul cu ata bej, la tiv; tot cu ata bej tighelesc si desupra imbinarilor volanelor.

Iata cum arata tighelul ornamental ales:

In final, am obtinut, dintr-o pereche de pantaloni pe care nu-i puteam purta, o fusta pe care am de gand s-o port cat mai des, mai ales ca a iesit ea mai unicat, asa. Si sunt mandra de ea.

Ma opresc aici deocamdata, promitand sa revin cu alte nazdravanii ale mele intr-ale croitoritului, chiar si de va fi sa nu-mi iasa. Ca deh, se mai intampla si de-astea.

Va doresc spor la lucru, mai ales ca se apropie cu pasi repezi vremea hainelor mai subtiri.