Din cateva sute veniti la auditii a ales o mana de oameni, care erau absolut extaziati, innebuniti de fericire ca au ocazia sa lucreze cu unul din cei mai mari oameni de muzica din toate timpurile. Si pe care i-a frecat de-a scos untul din ei.

Insa un astfel de sef si-ar dori oricine Un profesionist desavarsit, care cu adevarat stie sa te faca sa dai ce e mai bun in tine, care te forteaza sa te autodepasesti, dar o face cu blandete, fara sa se enerveze, fara sa ridice nici macar o data tonul si fara sa te faca sa te simti aiurea cand gresesti.

''Could we hear the last part one more time, please?''

''The sound should be smoother, so please once again...''

Cred ca o data nu s-a intamplat sa ceara ceva (reluarea vreunei parti, vreun reglaj etc) fara sa adauge ''please''.

Asaaa.... pai sa tocam Avatar-ul, zic.

Incep direct cu concluzia: nu-mi pare rau ca l-am vazut si n-as spune nimanui: ''Nu te duce sa-l vezi, ca nu merita''. Nu-i asa. Pe de alta parte insa, e un caz de ''pomul laudat'', totusi.

Parerea mea e ca, daca n-ar fi fost numele lui James Cameron si n-ar fi beneficiat de asemenea promovare, filmul ar fi avut toate sansele sa treaca neobservat. Si daca-l vezi pentru oricare alt motiv decat efectele speciale, incerci o vie dezamagire.

Povestea in sine este slaba, aproape inexistenta de fapt (let's go intr-o lume paralela sa save planeta de oamenii rai, in rezumat - imi inchipui ca ecologistii orgasmeaza intelectual la filmul asta).

Se vede din avion (sau ca sa fiu in ton - se vede din inaltul cerului, de pe spinarea unei salbaticiuni de-alea zburatoare) ca scenariul in sine a fost mai mult un fel de pretext pentru efectele speciale.

Deci pazea, sunt pusa pe scris.

Tocmai am vazut "Inglourious Basterds", adica cel mai recent film al lui Tarantino. Asteptam sa-l vad inca de cand auzisem ca lucreaza la el, sunt fan Tarantino pana-n plasele (chiar daca daduse un chix maret cu "Deathproof", si asta e parerea multora care-au vazut filmu' ala, nu numai a mea).

Da' cum spuneam - sunt fan, omul a facut niste capodopere pe care le-am vazut de 2-3 ori, scrie niste dialoguri sclipitoare, jongleaza cu sensurile si nuantele, deci am zis ca asta e, a avut o zi mai naspa cand a facut Deathproof (la cat de prost e filmu' ala, mai mult de-o zi nu-i trebuia ca sa-l faca).

Si ma astern acu' sa ma uit la "Inglourious Basterds". Nu stiam nimic despre subiect, nici sinopsisul nu-l citisem, ca sa nu fiu influentata. Si cand ma lamuresc ca e cu subiect istoric (al doilea razboi mondial, Holocaust etc), deja incep sa ma uit urat la alunele pe care le luasem special sa am ce rontai la film. (Altfel ma feresc de alune, ingrasa )

Daca nu ne-a luat dracu' in august 2008, nu ne-a luat la lansarea minunatiei de film din titlu inseamna ca nu ne mai ia deloc. Stam si asteptam sa vina incalzirea globala, poate atunci sa mai avem vreo sansa, pana una-alta il suportam pe Dan cel Maro.

Dupa ce-a narat el despre Doamna Hristos si s-a chinuit sa dezbata viata sexuala a lui Iisus, Dan Maro se apuca sa scrie despre stiinta.

Din delirul inzestratului autor aparu inca o carte intitulata "Ingeri si Demoni" - mult mai proasta decat "Codul lui da Vinci", asta daca va puteti inchipui.

Evident ambele carti mentionate rezulta din activitatea sa cerebrala bineuronala dupa ce-a lecturat "Pendului lui Foucault" al lui Umberto Eco, si s-a gandit sa copieze doua capitole, sa insereze o urmarire si-o alergatura si gata s-au facut 2 carti cu 500 de pagini. Vorba lu' Dinica in Filantropica "Te-am pacalit, ti-am luat banii!".Ca si cum nu era suficienta infestarea literara, holiudu' s-a gandit sa faca si film sa imi polueze si Foveea Centralis cu aceleasi tampenii.

M-am uitat si eu pe diverse saituri sa vad ce zice lumea despre filmul anuntat in titlu. Toti stau in spagat intelectual si cuvanta despre intelesurile profunde ale filmului.

Eu nu ma prind ce-i asa profund in tot filmul, de ce spun toti ca au ras si plans in acelasi timp? Eu daca nici n-am ras, nici n-am plans, oi fi insensibila? Dar s-au anulat in sinea mea si n-au iesit la suprafata.

Clint Eastwood se chinuie sa ingramadeasca cat mai multe clisee in doua ore de film si reuseste foarte bine sa le aseze, precum sardinele in conserva.

Guy Ritchie si-a pierdut inspiratia, o declara nula si ofera recompensa pentru gasirea ei moarta sau vie. Noul sau film e exact ca celelalte si cand spun asta, e ca si cum l-as fi povestit deja.

Toate sunt atat de ‘la fel’ incat nu mai stiu care e care, nu le mai atribui titlurile correct. Parca ‘Snatch’ era ala cu bredpit in rest, sufletu’ toate sunt la fel.

‘Rocknrolla’ este la fel de violent ca si celelalte si povestea este la fel de superficiala ca si in celelalte filme ale lui Ritchie: ”Lock, Stock and two smoking barrels” “Revolver” si “Snatch”. In cazul aici de fata, lumea cauta un tablou, spre deosebire de alte filme cand cautau diamante, sau niste pusti deosebit de scumpe.

Nu, nu este un nou film doar ca a fost pana de curent la cinematograful Patria, unde locuiesc eu de ceva vreme. Avand in vedere situatia, nu am vizionat recent niciun film pe care sa-l mai descos stramband nasul si rasucindu-mi mustatile cu un aer nesatisfacut. Nu am ce comenta, lucru care ma deprima intr-un fel, doar intr-un fel, nu in toate felurile.

Acestea fiind zise, dupa ce m-am scuzat ca nu mi-am facut temele, ma gandeam sa vorbesc putin despre filmele anului 2009 sa nu mai vina vreo pana de curent peste mine.

In anul 2009, in Amarnica deja se pregateste lansarea unui nou film din seria “Harry Potter”, chiar ma gandeam sa fac greva foamei pana la urmatorul HP dar se pare ca e pe teava.

Cred ca Danny Boyle  (“Trainspotting”, “28 Days Later", "Sunshine") e superstitios si  a auzit de superstitia  conform careia daca ai calcat accidental intr-un chelcashoz vei avea noroc. Si uite ca l-a bagat pe micutul indian in ditamai haznaua si-a luat Oscarul.  

“Vagabondul  milionar” nu este nici pe departe un film iesit din comun cum spun cunoscatorii de film,  dar este impresionant, dinamic si  sincer. Este un film care se autoironizeaza, si in peisajul filmelor anului 2009 care contine o biografie a unui politician, o mica poveste despre holocaust, Forrest Gump sau diverse filme de familie este usor sa se remarce ca fiind bun.

Pe jaratic stau intinse si pocnesc din cand in cand. Urasc floricelele de porumb, si mai ales persoanele care consuma floricele de porumb in timpul filmului.

Si urasc oamenii care vorbesc in timpul filmului. Daca vrei sa stai la un pahar de vorba cu cineva, te duci la o cafenea, nu?

Pe acest fundal, va povestesc cum mi s-a intamplat mie sa vizionez deosebita pelicula intitulata “He’s just not that into you” sau tradusa in romaneste “Despre barbati si nu numai”, o traducere destul de apropiata de titlul original sa zicem, ca puteau sa-i spuna “Filmul la care poti sa dormi ca oricum nu spune nimic, nu vrea nimic nu are decat pretentii si iti vei pierde timpul”.

Dragi membri ai Academiei, adica

Dragi oameni care dati Oscarele

Asteptam cu nerabdare filmul lui Aronofsky, imi inchipuiam “Luptatorul” un film in genul admirabilului “Requiem for a dream” insa se pare ca viata ne mai joaca si feste.

Se intampla sa colaboreze omul cu un scenarist care brodeaza o poveste simpluta pentru cuconetul slab de inima. Ei bine, eu sunt slaba de inima si recunosc faptul ca povestea este impresionanta, chiar daca stangaci realizata.