Cand alarma te trezeste dimineata, ti-e greu sa te ridici imediat?

Ti s-a intamplat sa apesi pe butonul de amanare  si sa te intorci pe partea cealalta?

Welcome to the club. Asta e ritualul meu de zi cu zi, sau mai bine zis de dimineata cu dimineata.

Cand  imi suna alarma cu zgomotul sau infernal, ii trag una in cap rapid rapid sa nu-mi sara somnul.

Apoi, prin ceata din creierul meu, incerc sa dau la spate mustrarile de constiinta si sa ma autoconving ca ar trebui sa mai dorm un pic.

E asa de bine si cald sub plapuma. Daca ma dau jos din pat, ar fi tare frig. Asta nu va fi prea placut…

Teuton poseda si blog.

Pe data de 29 decembrie, la orele 15, mama a fost dusa de urgenta la spital. Avusese simptomele de ceva timp, iar diagnosticul doctorului de garda a fost clar: ocluzie intestinala. Trebuia operata de urgenta.

Asa a început totul.

Eu n-am aflat de toate astea decât a doua zi, în jurul prânzului, datorita unui sir de evenimente nefericite. În mod normal, primul lucru care l-am facut a fost sa ma duc la tata, sa stau de vorba cu el.

Înainte de asta, statusem putin de vorba cu el la telefon, si în urma informatiilor primite, care nu erau deloc abundente (ocluzie intestinala si atât) m-am pus pe sapat internetul, cu muierea lânga mine.

Esti un nimeni, un anonim, n-ai realizat nimic in viata. Din punct de vedere social esti 0 barat.

Cam asta e atitudinea predominanta mai nou.

Daca nu stii ce inseamna blog, twitter sau wordpress, mai treaca mearga. Ti se explica frumos si linistit, esti intrebat daca n-ai vrea sa incerci, ti se trimit linkuri a doua zi cu blogurile cele mai cunoscute si ti se ofera si sfaturi gratis cum sa-ti faci un blog, un cont de twitter si despre ce sa scrii pe el.

Dar fara cont de Facebook esti un ratat. Persoana care te intreaba zambeste ironic in coltul buzei si se uita la tine de parca tocmai te-ai fi aplecat sa culegi din gunoi un sandwich.

Facebook-ul, Twitter-ul sau bloggingul te ajuta sa comunici mai bine sau din contra? Te fac sa devii mai introvertit?

Intrebarea asta ma macina pe mine la ora asta.

Cand am inceput sa scriu articolul, adica partea de inceput, cea cu Craciunul, se vroia a fi un raspuns pe forum, dar dat fiind ca am intrat mai adanc in subiect a iesit un cearsaf mult prea lung pentru un coment pe forum am decis sa il trimit drept articol.

Este foarte personal, intr-adevar, dar este astfel pentru ca e vazut prin prisma mea si a familiei mele (asta nu inseamna ca peste tot e asa).

Eu sunt atat de trista in perioada asta a anului, perioada Craciunului ... :( pentru ca aici Craciunul nu exista, sau mai bine zis l-au adoptat ei intr-un fel, dar nu in adevaratul sens al lui.

In oras atmosfera ar fi cumva apropiata de cea a Craciunului, datorita ornamentelor, instalatiilor, bradutilor si Mosilor de la tot pasul, dar acasa nu as putea spune acelasi lucru.

Adica acasa nu e de ajuns bradul si cateva ornamente si instalatia din pomul din fata casei (toate astea puse de mine, ca altfel nici atat).

"Magia Craciunului pentru mine s-a dublat când am realizat nu doar ce bucurie e sa primesc, ci si ce fericire e sa daruiesc. Cadouri mai mari sau mai mici îmi place sa ofer mereu, dar de Craciun în mod special. Îmi bate inima mai tare si îmi râde toata fata când împachetez frumos fiecare chestiuta."

Asa scrie Lia pe blogul   www.oamenidarnici.ro unde zilele acestea organizeaza o campanie de ajutorare a copiilor sarmani.

Putem fi darnici si noi si s-o ajutam pe Lia in demersul ei! Oricine poate ajuta si oricat de putin am darui tot inseamna enorm pentru micuti!

Lia in data de 14-15-16 decembrie o sa fie la Universitate, la statui, intre orele 18-19.

Puteti ajuta cu:

Articol inscris la concursul de Craciun.

M-am gandit mult ce sa contina articolul meu de Craciun: unul din Craciunurile copilariei plin de dragoste si de cadouri; omul de zapada imens, frumos sculptat in forma de Mos Craciun; mirosul de cozonaci si sarmale strecurandu-se pe sub usa; singurul Craciun, facut la tara cu taiat de porc si colinde; apoi mai tarziu, Craciunurile de mama si micile evenimente intamplate atunci.

Imi sunt toate dragi si as putea trimite cel putin cinci povesti de Craciun. Unele vesele, altele funny, toate cu un talc.

Ma voi opri insa la povestea unui Craciun, nici funny, nici vesel, dar care trebuie, cred eu, reamintit din cand in cand: Craciunul 1989, facut intr-un spital bucurestean ca unul din liota de studenti care ajutau, atunci cand nu incurcau.

Nu stiu altii ce zic si ce pareri au, ca nu i-am intrebat; da’ mie mi se pare teribil de greu sa fii un tip singur  - adica fara o partenera stabila si oficiala, la asta ma refer (ca altfel nu duc lipsa) si fara prea multi bani in buzunar. Si sa te prinda si sarbatorile in postura asta. Si hai, Craciunul il mai petreci in familie, mai faci o vizita – dar ce te faci, nene, cu Revelionul?! 

Nu, nu ma incearca parerile de rau ca am rupt-o cu Getuta, no way, ca daca intram in noul an cu tot cu  toanele ei  ar fi fost vai si amar de capul meu. S-o suporte altcineva.

Frunzaresc asa, intr-o doara, internetul.  O gramada de oferte cu “Revelion 2010 de vis”…oh, yeah, dar daca nu e in Bahamas ori Seychelle, sa simti nisipul fierbinte,  razele soarelui dezmierdandu-te si o mulatra focoasa intr-un bikini minuscul, mirosind a rodii si cu flori in par, care sa iti aline dogoarea trupului cu un masaj binefacator, iar o alta frumusete sa te imbie cu o bautura fina exotica…degeaba.

Recunosc! Intotdeauna am fost atrasa de aspectele stranii ale vietii.

Am "cercetat" si va prezint pe scurt unele dintre cele mai "ciudate" traditii de Craciun.

In Norvegia, in seara de Ajun, se ascund toate maturile din casa. Cu mult timp in urma se credea ca vrajitoarele si spiritele rele vin in seara de Ajun si fura maturile pentru  a se plimba cu ele.

In Marea Britanie se crede ca daca iti pui o dorinta in timp ce mesteci budinca , aceasta se va indeplini doar daca ingredintele budincii sunt amestecate in sensul acelor de ceas.

In Ucraina se folosesc decoratii sub forma unei panze de paianjen. Ucrainienii cred ca gasirea unei panze de paianjen in dimineata de Craciun aduce noroc.

Am ezitat daca ar trebui sa adresez aceasta scrisoare lui Catalin Maruta sau nu. Nu stiam daca va avea timp si chef sa o citeasca fiind ocupat cu scandalurile din showbiz, cu blonda lui Iri sau cu ucigasul Mihaelei Runceanu.

Oare ce ghiuluiri si inele din aur mosteneste Dragos Dolanescu? Ma gandesc totusi ca, din cand in cand, mai are timp si pentru bun simt si poate mai are timp si sa aprecieze niste  persoane obisnuite care investesc timp si bani in pasiunile lor.

E atat de usor si simplu sa remarci oamenii din jurul tau si realizarile lor. Oare audienta se face numai cu stirile de la ora 5?

Nu voi vorbi despre mine si pasiunile mele, ci va voi retine atentia cu trei persoane deosebite: