|  Nu pot sa nu va povestesc ca imi place sa citesc, desi nu ma laud excesiv cu asta. Desi nu merg cu o carte in mana in timp ce ma tin de bara metroului, desi nu vorbesc in franturi si pasaje din diverse carti, imi place sa citesc.
Traind in lumea culta si invartindu-ma doar prin biblioteci selecte si librarii, in timp ce citeam “Metamorfoza” lui Kafka si “Mein Kampf” am observat un fenoment in librariile romanesti, si anume: cartile motivationale. Mereu am crezut ca romanii, fiind mai isteti (generalizez acum, ca sa ma supraestimez un pic) nu vor cadea in capcana transoceanica, adica nu vor cumpara balariile numite carti, pentru publicarea carora se defriseaza padurile patriei. Dar se pare ca si Natafleata sta cu gura larg deschisa, asteptand sa pice para malaiata, nu numai John. Desi Natafleata a fost primu’ piua! Am dat intamplator peste o carte “Cum sa faci avere de tanar, pentru totdeauna” scrisa de niste unii, dracu’ sa-i pieptane. Citand din prefata cartii “Aceasta carte se refera la felul în care am pornit noi la drum, neavand nimic, si ne-am retras din activitate eliberati de griji financiare, in mai putin de zece ani”; sunt singura care se intreaba in cate exemplare s-a vandut cartea, si cu cat a contribuit la bunastarea exemplara a autorilor? Nu? Am mai poposit cinci minute in librarie sa frunzaresc putin cartea, asteptand secretul bogatiei absolute, formula magica, secretul puterii si imaginandu-mi cum ma voi duce cu elicopterul dimineata la serviciu. Si mai citesc cateva randuri despre “Parghia mintii. Aceasta este cea mai importanta sectiune a cartii. Veti afla de ce nu banii va fac bogati. Insa cea mai puternica forma de parghie, mintea, are capacitatea de a va imbogati ori saraci”. Dupa ce a chelit Penita la citirea acestor minunate nestemate ale psihologiei literare, vin sa ma justific: eu nu am nicio vina, jur pe rosu. Prin urmare si-asa deci era vorba despre greci; cartea este despre regasirea sinelui si acceptarea conditiei, si a frigiderului gol. Cand e gol, pai e gol si astia se imbogatesc din vanzarea unei carti care ne invata sa acceptam goliciunea si nudul. Recunosc timid ca in timp ce citeam, merdeneaua pe care o savuram avea deja gust de pate de foie gras – imaginati-va cu mintea (o, da!) ca vorbesc o franceza nazala cu accent de inalta societate. Si daca tot v-ati imaginat sa-mi spuneti si mie cum imi sta, multumesc anticipat. Tanara sunt, bogata nu mai povestesc- abia mi-am schimbat parghia cu un scripete stereo, deci n-am nevoie de carte. Ma duc in cautarea sinelui si, in timp ce mancam icre negre cu polonicul, ma izbesc de “Limbajul gesturilor (carte audio in format CD)” si ma apuca un ras isteric.  Zice-se ca-i scrisa sau povestita sau jucata de unu’ de la NATO, care povesteste tehnici de interogare, insa problema e ca eu nu pricep cum imi povesteste el mie gesturile si comunicarea non-verbala pe un CD audio. Desi nu ma intereseaza, am lasat vorba la doamna Geta de la librarie sa ma anunte cand scoate autorul cartea sub forma de DVD, Roentgen, ecografie, film dentar, cartela magnetica, album foto, carte de colorat, hartie de ziar, ceva care poate fi detectat pe pupila mea; ca e bun sa controlez cand ma minte Pandele, sa-l interoghez putin asa ca-n filme.
Ca sa ajung la semnificatia titlului, dau si de cartea care imi spune mie cum sa-l cuceresc cu efect prelungit pe Pandele: “Regulile seductiei”. Sunt sexi definitiv dar se pare ca parghia barbatului e pretentioasa, asa am citit eu. Si cine stie cel mai bine cum se cucereste iremediabil barbatul, decat o femeie? N-am mai rezistat si-am intors cartea sa vad ce scrie pe spatele ei, si scrie asa: “Vrei sa-l cuceresti definitiv pe barbatul la care ai visat dintotdeauna, sa te casatoresti cu el si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti?” Sa fac un rezumat, desi voi sunteti sexi si n-aveti nevoie, poate vrei sa cuceriti in prelungiri vreun d-asta. Autoarea sustine ca trebuie sa nu suni barbatu’ sa nu-i zici nimic, sa-l refuzi si (probabil) sa-l si bati periodic. Drept rasplata a comportamentului tau exemplar, ala cica te ia de nevasta. Zic “ala” nu ca sa nu fiu politicoasa si brusc atragatoare pentru toti barbatii (conform cartii), ci pentru ca ala care a raspuns pozitiv si afirmativ acelui tratament e barbat virtual, rasturnat si mai mic decat obiectu’. Eu cred ca daca scria un barbat asa ceva ar fi fost ostracizat de restul comunitatii masculine a Terrei, dupa ce ar fi fost mutilat prin lovituri repetate cu ciocanul de batut snitele. Dupa bataie, se ia leguma batuta gata si se baga intr-un grup de femei care citisera cartea asta. Ce sadica sunt! Pana una-alta eu astept sa scoata careva o carte motivationala intitulata “Regulile parcarii laterale” Intre timp respect definitiv persoanele carora le iese manevra. Acum, ca mi-am terminat plimbarea prin librarii, ma duc ca-mi expira foie gras-ul. Daca ma lasa Pandele, va jur ca imi cumpar cartea sa-l seduc pe barbatul viselor mele, si-am sa-l ignor ca la carte pe John Malkovich pana cedeaza si se indragosteste iremediabil de mine.
|
) 
